Ziua, piaţa Sfântul Ştefan forfoteşte de turişti veniţi în grupuri organizate. Ghizii ţin o carte în mâna ridicată, întinsă cât mai sus. Alţii duc un steguleţ care dezvăluie ţara de provenienţă a călătorilor. Fără asemenea măsuri de precauţie, ar exista pericolul ca un rus mai lent să nimerească într-un grup de micuţi japonezi agili, iar un francez visător să pice în mijlocul unor italieni gălăgioşi.
Însă Viena îi primeşte pe toţi, europeni sau nu, cu aceeaşi eleganţă şi simplitate bogată, aşa cum numai un oraş al împăraţilor ar putea. Palatele imense şi catedralele fastuoase, împodobite cu minuţiozitate barocă, se ivesc pe toate bulevardele. Dacă ar trebui să alegem un singur cuvânt pentru a descrie Viena, atunci cu siguranţă acesta ar fi “măreţie”.
Seara, piaţa se umple de culorile tari ale teraselor luminate de firme şi felinare roşii. Măsuţele cochete, cu lumânări albe ascunse în boluri de sticlă, se umplu de oameni. (EvZ.ro)
