„Restul e tăcere“, cel mai scump film românesc

Mult aşteptata producţie a regizorului Nae Caranfil, „Restul e tăcere“, intră de mâine în cinematografele româneşti, urmând să primească, după aprecierile foarte favorabile ale criticilor, şi verdictul publicului.

Filmul este cea mai scumpă realizare cinematografică românească, costând aproximativ 8.400.000 de lei (peste 2.400.000 de euro), în totalitate din fonduri autohtone. Filmările s-au desfăşurat timp de zece săptămâni, în vara şi toamna anului 2006, dar Nae Caranfil visează la acest film de 20 de ani, de când, aflat cu o bursă la Bruxelles în 1988, a pus scenariul pe hârtie.

Maşina de iluzii a cinematografului

Istoria realizării primului lungmetraj autohton, „Independenţa României“, care a avut premiera în 1912, ficţionalizată şi povestită într-un mod măiestrit de acest mare talent care este regizorul Nae Caranfil, i-a cucerit şi pe cei prezenţi la avanpremiera de marţi. Spectaculozitatea poveştii se îmbină fericit cu modul atractiv, care trimite la cinematograful popular hollywoodian, în care sunt redate faptele.

În plus, filmul devine, dincolo de aspectele de ordin istoric şi documentar, până la urmă mai puţin importante, un prilej de meditaţie asupra naturii artei cinematografice, la fel de „fragilă“ acum ca şi cu 100 de ani în urmă, şi a dificultăţilor procesului de creaţie, de punere pe pânză a unei idei în care crede un autor. Ca şi în cazul „filmelor despre film“ ale altor mari cineaşti, „Restul e tăcere“ este declaraţia de dragoste a lui Caranfil pentru cinematograf, felul lui de a spune că iubeşte această „maşină de iluzii“ cu care, până la urmă, i se confundă opera şi viaţa.

Conjunctură favorabilă

Cinematograful care l-a marcat pe Nae Caranfil era de autor şi popular în acelaşi timp. În opinia sa, „condiţia cineastului este aceeaşi ca acum 100 de ani“, iar relaţia sa cu producătorul Cristian Comeagă a avut, în mod secret, legătură cu cea dintre Grig (Marius Florea Vizante) şi Leon (Ovidiu Niculescu), personajele principale ale filmului său.

Atât regizorul, cât şi producătorul au insistat că experienţa realizării unui astfel de film, din fonduri 100% româneşti, nu se va putea repeta prea curând, fiindcă „am prins o conjunctură favorabilă“ cu „Restul e tăcere“. Filmul a făcut peste tot impresie bună în festivalurile din străinătate şi a avut succes de public. În opinia lui Caranfil, festivalurile actuale preferă, pentru premiile acordate, „salvarea“ filmelor sărace din ţările mici, cu probleme sociale, „făcute pe genunchi“, ori filmul său este prea mainstream.

Sursa: EVZ