După generaţia atât de premiată în cinematografie, promit să continue succesele Constantin Popescu, Radu Jude, Bogdan Mustaţă sau Igor Cobileanski.
Filmul românesc e pe mâini bune şi are toate şansele să rămână în cărţi la marile festivaluri şi în următorii ani. După succesele generaţiei Puiu-Mungiu-Mitulescu-Porumboiu-Muntean, o alta, formată din tineri debutanţi, îi pregătesc cinema-ului autohton o carieră frumoasă. „Noul Val” , cum l-a denumit critica, de fapt al doilea după generaţia Pintilie-Ciulei, e urmat de un al treilea, care şi-a încercat deocamdată talentul în scurtmetraje premiate în Occident. Producătorii, criticii şi regizorii întrebaţi de EVZ au o listă lungă de nume care promit mult. Printre ei, Radu Jude – regizorul celui mai premiat scurtmetraj românesc, „Lampa cu căciulă” – Bogdan Mustaţă (laureat cu Ursul de Aur la Berlin pentru „O zi bună de plajă”), Constantin Popescu, Paul Negoescu, Iulia Rugină, Adrian Sitaru, Adina Pintilie, Vlad Trandafir, Anatol Reghintovschi, Igor Cobileanski, Cătălin Leescu, Hadrian Marcu sau Alexandru Mavrodineanu.
În acest „al treilea val” ar intra cei care abia au absolvit facultatea (Iulia Rugină, Vlad Trandafir, Paul Negoescu, Adina Pintilie etc), dar şi cineaşti de vârsta lui Mungiu sau Mitulescu, care debutează în lungmetraj mai târziu, din diverse motive, ca Radu Jude, Bogdan Mustaţă sau Constantin Popescu.
S-a impus un stil
Dacă, în urmă cu şapte ani, când Cristi Puiu mergea la Cannes cu „Marfa şi banii”, de cinema-ul românesc nu se ştia mai nimic, acum, lucrurile s-au schimbat vizibil. “Nu se poate compara ce se întâmpla la Cannes în 2001, când în afară de numele lui Lucian Pintilie, nu se ştia nimic, iar a vorbi despre finanţare era ceva abstract. Există producători români, străini, CNC, iar noi, care ne-am pus pe picioare case de producţie, suntem interesaţi să le producem filmele”, spune Cătălin Mitulescu. El s-a convins de potenţialul unora, lucrând cu ei pe platou: Alexandru Mavrodineanu, Bogdan Mustaţă sau Ciprian Panaite.
Crede însă că cei mai mulţi riscă anonimatul lăsându-se influenţaţi de stilul „impus” de Noul Val. „Mi-e greu să-i identific pe cei foarte tineri, pentru că toţi fac acelaşi tip de cinema şi riscă să se uniformizeze. Sunt foarte influenţaţi de filmele lui Cristi Puiu, Mungiu şi ceilalţi, de aceea riscă toţi să o ia pe o cale artistică comună”, subliniază Mitulescu.
Copiii lui Cristi Puiu
Criticul Andrei Gorzo îl completează: «Moartea domnului Lăzărescu» e cu siguranţă cel mai influent film românesc din trecutul recent şi o parte din regizorii care vin din urmă pot fi consideraţi, cu sau fără voia lor, «copiii lui Cristi Puiu» – investigatori încordaţi şi scrupuloşi ai vieţii reale. Dintre aceştia, cei mai interesanţi – cei mai autentici – mi se par Radu Jude, Paul Negoescu şi Vlad Trandafir”. Una dintre revelaţiile sale recente este Marian Crişan, “care poate «face» realism la fel de bine ca Jude sau ca Negoescu, dar, deşi e foarte sofisticat, pare a fi interesat de un cinema mai popular, mai accesibil”. Producătoarea Ada Solomon, cea care promovează intens cinema-ul tânăr în Festivalul de scurt şi mediumetraj Next e surprinsă însă tocmai de faptul că “fiecare se expune cu mijloacele sale proprii, într-o stilistică foarte diversă”. “Nu mi se pare că cinema-ul lui Adrian Sitaru seamănă cu altceva, cel al lui Cristian Nemescu la fel şi aş putea da multe exemple. Chiar în cazul lui Radu Jude, el are un respect foarte mare pentru Cristi Puiu, dar vocea lui e foarte bine individualizată”, apreciază Solomon.
Articolul complet in http://evz.ro/articole/detalii-articol/792505/Generatia-de-aur-a-filmului-romanesc/
